Casa memorială Alexandru Vlahuţă de la Agapia este un muzeu memorial înfiinţat în casa în care a locuit scriitorul Alexandru Vlahuţă (1858-1919) în apropiere de Mănăstirea Agapia (judeţul Neamţ). Istoricul casei memoriale În anul 1880, după ce a rămas văduvă, sora lui Vlahuţă, Elisabeta Străjescu (1850-1925), s-a călugărit la Mănăstirea Agapia. Zece ani mai târziu, în 1890, s-au călugărit şi părinţii săi cu numele de Elisabeta şi Nectarie, apoi şi un frate mai mic, cu numele de Mardarie. În satul mănăstiresc de lângă Mănăstirea Agapia, pe o coastă de deal aflată mai sus, maica Elisabeta Străjescu a construit o căsuţă cu cerdac în anul 1885, unde s-a mutat ulterior şi mama sa. În această casă, scriitorul Alexandru Vlahuţă venea adeseori în timpul verii pentru a se odihni. Uneori, îşi aducea acolo şi prietenii săi, printre care se număra şi pictorul (...)

În centrul comunei Grumăzeşti, judeţul Neamţ, casa memorială Aristide Caradja este situată în mijlocul unui mic parc dendrologic. Construcţia are un singur nivel şi prezintă o terasă largă în faţa marelui salon din care se deschid intrările în celelalte încăperi. Aici a trăit şi a studiat timp de mai mulţi ani, mai ales după cel de-al doilea război mondial, cunoscutul entomolog Aristide Caradja (1861-1955), membru al unei familii nobile de origine greco-bizantină, realizatorul unei colecţii de fluturi de o mare valoare ştiinţifică, unică în lume, pe care a donat-o Muzeului “Grigore Antipa” din Bucureşti. Casa în care a trăit şi a studiat timp de mai mulţi ani cunoscutul entomolog Aristide Caradja se află situată  în centrul comunei Grumăzeşti, în mijlocul unui mic parc dendrologic. Parcul este constituit din arbori seculari de stejar, frasin, carpen, castan si tei. (...)

Casa în care s-a născut şi a locuit  doctorul şi scriitorul I. I. Mironescu din Tazlău, judeţul Neamţ a fost amenajată în anul 1969 ca muzeu şi expoziţie permanentă. Cuprinde obiecte personale, fotografii, schiţe, cărţi şi mobilier care au aparţinut medicului şi scriitorului I.I Mironescu.   De la rudele scriitorului (sora, fiica, nepoţi) s-au recuperat unele documente, scrisori de familie, însemnări ale autorului, cărţi şi fotografii. În anii 70, pe baza acestora, la iniţiativa şi cu contribuţia fiicei scriitorului, Rodica Mironescu, şi a altor tăzlăuani iubitori de cultură s-a reuşit amenajarea Casei memoriale. În cele două săli nu se află documente catalogate în felul unui muzeu organizat, ci s-a urmărit reconstituirea unei fărâme din modul de viaţă al Tazlăului interbelic. Astfel, a fost reconstruită camera de lucru a scriitorului cu mobilierul originar, obiectele personale, (...)

Curtea Domnească de la Piatra Neamţ este situată pe un mic platou care domină centrul oraşului. Aceasta e fost amintită prima dată într-un document emis la 20 aprilie 1491, când Ştefan cel Mare a făcut danie Mănăstirii Tazlău trei sate “Zăneştii, Stolnicii şi Faurii pe Bistriţa, mai jos de gura Cracăului / ... / care au fost din ocolul curţilor noastre de la Piatra”. Se pare că totuşi ea este anterioară acestei date, deoarece într-un act din 7 mai 1475, hotarul ocolului său este deja stabilit şi, ţinând cont că unul dintre satele ocolului este dăruit încă din 5 februarie 1468, putem considera că începuturile Curţii Domneşti de la Piatra se situează între anii 1468 şi 1475.   La început construcţiile nu au fost de mare amploare, după cum rezultă din cercetările arheologice întreprinse între anii 1954-1955, acestea realizându-se abia după 1480. Din cauza (...)

Hramul: “Sfântul Nicolae”, sărbătorit la 6 decembrie. Locaţie: Mănăstrirea Almaş este situată pe valea pârâului cu acelaşi nume, descris în scrierile sale de Calistrat Hogaş, se află în ţinutul Neamţului, la circa 12 Km de oraşul Piatra-Neamţ. Alte atracţii: Din vechile construcţii se mai păstrează şi azi turnul-clopotniţă care în trecut proteja intrarea în incintă şi o căsuţă de tip ţărănesc ce adăposteşte Paraclisul “Sf. Nicolae”, construcţie din 1725.   Istoric: Tradiţia păstrează amintirea unei vechi obşti călugăreşti statornicită încă din secolul al XV-lea, sub conducerea sihastrului Vasile Almaş, venit din Transilvania împreună cu soţia sa Maria. Aceştia vor ridica în anul 1659, ajutaţi fiind de localnici, un paraclis din lemn, cu hramul “Sfântul Nicolae”, fiind consideraţi ctitorii acestui (...)

Hramul: “Buna Vestire”, sărbătorit la 23 aprilie. Locaţie: Mănăstirea Bisericani este amplasată într-un cadru natural deosebit, în satul Bisericani, comuna Alexandru cel Bun, la 12 kilometri vest de Piatra Neamţ, pe Valea Bistriţei, în Munţii Pietrosu, la o altitudime 650 metri. Culmile din jur poartă numele călugărilor care au întemeiat aici un schit în secolul al XV-lea.   Alte atracţii: În prezent aici, în aer pur de răşinoase, fiinţează Sanatoriul Bisericani. În mijlocul complexului de clădiri unde se tratează boli respiratorii, dăinuie şi impresionează încă ceea ce a mai rămas din mănăstire: o biserică şi câteva ruine. Tot aici, intr-un stejar este asezata o icoana, la care se perindă credincioşi din toată ţara.   Istoric: Mănăstirea de călugări a fost construită de către Ştefăniţă Vodă între 1512-1517, dar piatra (...)

Hramul “Sfântul Ierarh Vasile cel Mare”, sărbătorit la 1 ianuarie.   Locaţie: Mergând spre Târgu Neamţ pe drumul naţional 15C, după aproape 24 km, la intrarea în comuna Bodeşti, vei zări pe partea stângă a drumului silueta îndrăzneaţă a bisericii Mănăstirii Bodeşti.   Alte atracţii: Această mănăstire se află chiar pe traseul ce duce către celelalte vestite mănăstiri ale Neamţului.   Istoric: Schitul "Sf. Vasile cel Mare" din Bodeşti, ridicat ulterior la rangul de mănăstire are o istorie recentă, dar plină de zbucium. Aşezământul a fost înfiinţat pe un teren donat, în 1996, de Elena Iovu în scopul ridicării unui lăcaş de cult. Întrucât era unic proprietar al terenului, Elena Iovu a făcut această donaţie, autentificată la notariat, fără a mai avea nevoie şi de o semnătură a soţului.   De precizat (...)

Hramul: “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”, sărbătorit la 21 noiembrie.   Locaţie: Trecând de Bicaz, şoseaua (DN 15) se desfăşoară dintr-o serpentină în alta şi, după ce urcă pintenul de deasupra "golfului" Potoci, se avântă spre Buhalniţa, localitate aflată la 50 km de Piatra-Neamţ. Un roi de case acoperă terasa mai înaltă a Bistriţei şi coastele din jur, iar pe fundalul acestui decor mirific se profilează silueta zveltă şi strălucitor de albă a strămutatei biserici a fostei Mănăstirii Buhalniţa   Alte atracţii: La două fereastre: cea a altarului şi cea a pronaosului, ferestre situate pe axul edificiului, se mai păstrează chenarele originale de piatră, pe suprafaţa lor apărând cunoscutul motiv al baghetelor încrucişate.   Istoric: Pomenită vreme îndelungată sub numele de Mănăstirea Hangu, biserica de pe moşia cu acest nume (...)

Hramul: “Buna Vestire”, sărbătorit la 25 martie. Locaţie: Aşezată atât de izolat şi prin poziţia naturală pe care o ocupă în Moldova, mănăstirea Durău a fost multă vreme cea mai râvnită aşezare monahală de sub Ceahlău. Mănăstirea este situata în staţiunea balneo-climaterică Durău, din estul munţilor Ceahlau, la o distanţă de cinci kilometri faţă de cascada Duruitoarea, de la care, după tradiţie, şi-ar fi luat numele.   Alte atracţii: Pridvorul bisericii a fost pictat în anul 1835, în ulei de către monahii, pictori amatori, Macarie, Pimen şi Ghervasie. Prin strădania doctorului Paul Gotcu şi cu sprijinul credincioşilor, pronaosul, naosul şi altarul au fost împodobite între anii 1935-1937, cu pictura în ceară, executată de studenţi şi absolvenţi ai Academiei de Arte Frumoase din Iaşi, printre care şi Corneliu Baba, sub îndrumarea pictorului Nicolae (...)

Hramul: “Botezul Domnului”, sărbătorit la 6 ianuarie.   Locaţie: Urmând şoseaua naţională DN 15 C, în comuna Dobreni, un drum modernizat (DJ 156 A) se desprinde spre vest, trecând prin satele Negreşti şi Poiana iar apoi printr-o întinsă zonă forestieră, în mijlocul căreia se află Mănăstirea Horaiţa.   Alte atracţii: Aici se găseşte o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, pictată în sec. XIX, supranumită şi “Izbăvitoarea de secetă” sau “Maica Domnului de la Horaiţa”. Este scoasă în fiecare an în procesiune la Schitul Horăicioara, în ziua Izvorului Tămăduirii.   Istoric: Prima menţiune documentară a fost consemnată în actul din 11 iulie 1428 emis de Cancelaria lui Alexandru cel Bun, care consfinţeşte trecerea bisericii Horaiţa în jurisdicţia Mănăstirii Bistriţa. În anul 1466 Ştefan cel Mare (...)