Hramul: “Sf. Ierarh Nicolae”, serbat la 6 decembrie.   Locaţie: Biserica “Sf. Nicolae” din Suceava este o biserică ortodoxă construită în anul 1611 în municipiul Suceava. Ea se află situată pe Str. Mihai Viteazul nr. 2, în apropiere de Colegiul “Ştefan cel Mare”.   Alte atracţii: Biserica “Sf. Nicolae” din Suceava a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din judeţul Suceava din anul 2004.   Istoric Biserica "Sf. Nicolae" dateaza din sec. XVI, reînnoita de Nicoară Prăjescu, mare vistier, la 1611, restaurată la 1895, când a fost zugravită de pictorul Vladimir Mironescu.  Între anii 1546-1551, după cum aminteşte pisania, voievodul Iliaş Rareş a ctitorit şi zidit o biserică. În anul 1611, în timpul domniei lui Constantin Movilă (1607-1611), vel vistiernicul Nicoară Prăjescu, împreună cu cneaghina Maria, a (...)

Casa memorială Simion Florea Marian Suceava a fost inaugurată oficial, ca şi instiţuie muzeistică, în iunie 1974 şi oferă vizitatorilor ambianţa de epocă în care a trăit şi a creat academicianul Simion Florea Marian (1847-1907), folclorist şi etnograf de renume internaţional.   Clădirea, construită în secolul al XVIII-lea, este una dintre cele mai vechi case ale Sucevei şi a aparţinut iniţial baronului Kapri, de la urmaşii căruia Simion Florea Marian a cumpărat-o în 1884.   Muzeul memorial Simion Florea Marian, folclorist si etnograf, membru al Academiei Romane, este organizat in casa care a fost cuparata si restaurata de el insusi.   Fondul muzeistic cuprinde aproximativ 10.000 piese reprezentând documente personale, fotografii de epocă, cărţi-ediţii princeps, periodice şi scrisori ale unor mari personalităţi ale vieţii ştiinţifice şi culturale româneşti.   Clădirea, construită (...)

Cetatea de Scaun a Sucevei, întâlnită şi sub denumirea de Cetatea Sucevei, este o cetate aflată la marginea de est a oraşului Suceava (în nordul României). Ea se află localizată pe un pinten terminal al unui platou aflat la o înălţime de 70 m faţă de lunca Sucevei. De aici, se poate vedea întreaga vale a Sucevei. Este preferată folosirea termenului de Cetatea de Scaun a Sucevei şi nu a celui de Cetatea Sucevei, deoarece în Suceava au existat două cetăţi: Cetatea de Scaun şi Cetatea de Apus (Cetatea Şcheia), ambele fiind construite de domnitorul Petru I Muşat (1375-1391).   Cetatea Sucevei făcea parte din sistemul de fortificaţii construit în Moldova la sfârşitul secolului al XlV-lea, în momentul apariţiei pericolului otoman. Sistemul de fortificaţii medievale cuprindea aşezări fortificate (curţi domneşti, mănăstiri cu ziduri înalte, precum şi cetăţi de importanţă (...)

Cetatea Şcheia, întâlnită şi sub denumirea de Cetatea de Apus a Sucevei, este o cetate în ruine aflată în partea de nord-vest a oraşului Suceava. Această cetate se află situată la cea 1,5 km nord vest de oraş, pe fruntea crestei dealului Zamcă, în locul numit Şeptilici. Alegerea acestui punct pentru construirea cetăţii a fost dictată de motive strategice, de aici putând fi supravegheate drumurile dinspre nord şi vest.   Cercetările arheologice întreprinse timp de mai mulţi ani au scos la iveală ruinele unei cetăţi, construită la sfârşitul secolului al XlV-lea, în timpul domniei lui Petru I Muşat. Cetatea are forma unui romb cu laţurile aproape paralele şi egale (36 m lungime în interior, 3 m grosime), la fiecare colţ cu câte un turn de formă rectangulară.   Zidurile au fost lucrate din bolovani de carieră nefasonati, care ating mărimi între 0,40-0,50 m. Din (...)

Curtea Domnească din Suceava este considerată ca fiind cea mai reprezentativă realizare a arhitecturii civile din aria întregului ev mediu moldovenesc, monument istoric care alături de Cetatea de Scaun a Sucevei şi Cetatea de Vest (Cetatea Şcheia) se înscrie în categoria edificiilor de o deosebită importanţă pentru istoria medievală a Moldovei.   Curtea se află în perimetrul vechiului oraş medieval, în zona centrală a Suceveui, numită “Şipote”. Primele construcţii, o casă domnească din lemn prevazută cu pivniţă, au fost realizate în timpul lui Petru I Muşat. În timpul domniei lui Alexandru cel Bun au fost refăcute construcţiile din lemn şi au fost ridicate din piatră, un zid de incintă şi câteva clădiri prevăzute cu beciuri, pe latura de est. Această clădire a rezistat până în a doua jumătate a secolului al XVI - lea, când a fost distrusă de un incendiu. Peste (...)

Construită de statul român, în anul 1902, gara Burdujeni era un important şi reprezentativ punct feroviar de graniţă al României, la fostă frontieră de nord cu Austro-Ungaria. Gara Burdujeni este o copie la scară redusă a celei din Freiburg (Germania).   A fost construită de firma austriacă Strusberg şi a necesitat ample lucrări de drenaj, terasament şi asigurarea unui fundament solid din grinzi mari de stejar. Ridicarea corpului central a început în 1869, iar între anii 1895 si 1903 s-au executat etajul superior si cele doua pavilioane laterale.   Gara a fost deschisă în 1869, cu ocazia inaugurării căii ferate Roman-Suceava, făcând legătura la graniţă, între Regat şi Bucovina, aflată sub stăpânire austro-ungară. Până în 1960, Sala principală era singura sală festivă din municipiu, în care se desfăşurau balurile CFR şi ale Primăriei. De asemenea, în (...)

Hramul:   „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul”, serbat la 29 August.   Locaţie: Mănăstirea Arbore este situată la 30 de km de Suceava, în Sat Solca, comuna Arbore. A fost ridicată în anul 1503 de Luca Arbore (Portar al Sucevei).   Alte atracţii: În pronaos este situat mormântul ctitorului mănăstirii, Hatmanul Arbore, ucis la porunca lui Ştefăniţă Vodă în 1523. Chivotul mormântului este considerat cel mai valoros însemn funerar de stil gotic din Bucovina.   Istoric:    În 1503 Luca Arbore, unul dintre marii boieri ai lui Ştefan cel Mare, sfetnic de seamă al lui Bogdan al III-lea şi tutore al lui Ştefăniţă Vodă, cel care în 1497 a apărat cu mult curaj Cetatea de Scaun timp de trei săptămâni împotriva asediului polon, cel care începând din 1486 a fost portarul Sucevei aproape 40 de ani, a ridicat un paraclis la Curtea (...)

Hramul: “Sf. Nicolae”, serbat la 6 decembrie şi „Sf. Leontie de la Rădăuţi”, serbat la 1 iulie   Locaţie: Manastirea Bogdana se află în municipiul Rădăuţi,  Str. Bogdana Vodă, Nr.6.   Alte atracţii: Aici se află moaştele Sf. Ierarh Leontie. Mănăstirea Bogdana a fost reşedinţă mitropolitană până în 1401, când scaunul mitropolitan a fost mutat la Suceava.   Istoric: Mănăstirea Bogdana, un adevărat centru cultural, a contribuit la menţinerea unităţii de neam, limbă şi credinţă a românilor. Inclusă în patrimoniul UNESCO şi făcând parte din patrimonial artistic şi cultural al României, mănăstirea Bogdana a fost construită în a doua jumătate a sec.XIV. Nu se cunosc exact anii construcţiei mănăstirii şi bisericii Sf. Nicolae, dar se cunoaşte fapul că a fost ctitorită de Bogdan I, fiind cel mai vechi monument de arhitectură (...)

Hramul: „Pogorârea Sfântului Duh”, serbat de Rusalii, a 50-a zi dupa Învierea Domnului.   Locaţie: Pe DL Suceava, spre Nord până în Mitocu Dragomirnei - 9 km.   Alte atracţii: Printre piesele de o deosebită valoare artistică aflate în muzeul Mănăstirii Dragomirna se numără şi broderiile (epitafurile) cu fir de aur şi argint dăruite de ctitor în 1612 şi 1613.   Istoric: La moşia sa Dragomirna, la 12 km de Cetatea de Scaun a Moldovei – Suceava, Anastasie Crimca împreună cu boierii Lupu şi Simion Stroici au înălţat în 1602 biserica “schitului” închinată Sfinţilor Enoh, Ilie şi Ioan Teologul, în prezent aflată în cimitirul obştii. Din 1608 Mitropolit al Moldovei, cărturarul Crimca face să se termine de zidit, în 1609, biserica mare cu hramul “Pogorirea Sfântului Duh”, pe marginea unui lac şi lângă (...)

Hramul: „Sfântul Gheorghe”, serbat la 23 aprilie.   Locaţie:  Humor, jud. Suceava, pe DL Gura Humorului, spre Nord până la Mănăstirea Humor - 5 km.   Alte atracţii: Jilţul aflat aici, pe care sunt sculptate capete de bour certifică, printre altele, valoarea centrului de cultură care a fost mănăstirea încă de la începuturi.   Istoric: Mănăstirea Humor este una dintre cele mai vestite ctitorii ale evului mediu moldovenesc. În pădurile nesfârşite de la poalele Obcinei Mari, Oană, vornicul de la Suceava, întemeia loc de rugăciune pe valea râului Humor după 1400, la vremea domniei lui Alexandru cel Bun. Mănăstirea Humor s-a bucurat de veniturile pe care le avea moştenite încă de la ctitor şi de la fiii săi, fiind confirmate şi de Ştefan cel Mare printr-un hrisov datat 25 aprilie 1475 (cinci sate, un munte, o slatină şi o prisacă). Se mai văd ruinele zidurilor (...)