Acest obicei ţine, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. Măştile care evocă la Vicleim
personaje biblice sunt locuite aici de masca unui singur animal, al carui nume variaza de la o
regiune la alta: cerb in Hunedoara, capră sau ţurcă în Moldova şi Ardeal, boriţa (de la bour) în
Transilvania de sud. În Muntenia şi Oltenia, capra e denumită "brezaia" (din cauza înfăţişării
pestriţe a măştii) şi obiceiul se practică mai ales de Anul Nou.
    Capra se alcătuieşte dintr-un lemn scurt, cioplit în formă de cap de capră, care se înveleşte cu
hârtie roşie. Peste această hârtie se pune o altă hârtie neagră, mărunt tăiată şi încreţită în forma
părului. În loc de aceasta se poate lipi şi o piele subţire cu păr pe ea.
    În dreptul ochilor se fac în lemn două scobituri unde se pun două boabe de fasole mari, aloe, cu pete negre, peste care se lipeşte hârtia neagră cu încreţituri sau pielea cu păr. În loc de urechi, capra are două găvane de lingură.
     Pe ceafă are patru corniţe, frumos împodobite cu hârtie colorată, pe care se află înşirate şiraguri
de mărgele sau hurmuzi. În dosul coarnelor se află o oglindă care răsfrânge foarte mândru lumina
de pe la casele unde intră capra noaptea.
     În cele două falci de sus ale capului, se pune falca de jos, care se misca în jurul unui cui care nu se vede. Această falcă este îmbracată la fel ca şi capul. Sub ceafă este o gaură în care se pune un băţ lung de un cot, de care se ţine capra. De partea de dinaintea fălcii de jos se află atârnat un clopoţel, iar de partea de dinapoi se afla legată o sârmă. Daca aceasta sârmă se lasă slobodă, partea de dinaintea fălcii de jos atârnă şi astfel gura caprei se deschide.
     Daca s-ar trage scurt de sârma, gura caprei s-ar închide printr-o clampăneală seaca, de lemn.
Fireşte clopoţelul sună. Atât băţul, cât şi sârma sunt aoperite cu un sac de formă tronconica, de
pânză groasă de sac, care, spe a sta umflată şi a acoperi astfel pe cel ce va ţine capra de băţ, va
clămpăni-o şi va juca-o, are legate pe dinauntru nişte cercuri de sârmă sau de lemn.
     Masca este insotita de o ceata zgomotoasa, cu nelipsitii lautari ce acompaniaza dansul caprei.
Capra salta si se smuceste, se roteste si se apleaca, clampanind ritmic din falcile de lemn.
Un spectacol autentic trezeşte în asistenţă fiori de spaimă. Mult atenuat în forma sa citadină
actuală, spectacolul se remarcă mai ales prin originalitatea costumului şi a coregrafiei.
     Cercetătorii presupun că dansul caprei, precum şi alte manifestări ale măştilor (căiuţii-feciori
travestiti în crai, ţurca-mască de taur ..), întalnite în satele româneşti la vremea Crăciunului provin
din ceremoniile sacre arhaice închinate morţii şi renaşterii divinităţii.

GALERIE FOTO